Explicație: Imobilizarea unui vehicul se dispune în anumite situații specifice și doar în baza legislației rutiere. Pentru varianta A, este important de menționat că imobilizarea este aplicabilă mai degrabă în cazuri penale decât contravenționale. O contravenție nu are aceeași gravitate ca un fapt penal, astfel că vehiculele aflate în astfel de situații nu sunt, în mod obișnuit, supuse imobilizării imediate. Pentru varianta B, imobilizarea vehiculului este justificată atunci când există defecțiuni grave la sistemul de direcție, deoarece acestea reprezintă un pericol semnificativ pentru siguranța rutieră. Polițistul rutier are autoritatea de a dispune imobilizarea dacă starea tehnică a vehiculului poate pune în pericol grav siguranța participanților la trafic, poate deteriora drumul public sau poate afecta mediul înconjurător. În cazul variantei C, un vehicul care deja nu se poate deplasa din cauza unor defecțiuni la motor nu poate fi imobilizat, deoarece acesta este deja nefuncțional. Totuși, dacă respectivul vehicul este tractat și nu respectă reglementările în vigoare, imobilizarea ar putea fi impusă. Reglementările stabilesc condiții stricte pentru tractarea vehiculelor, astfel că nerespectarea acestora poate atrage imobilizarea temporară până la remedierea situației.