Explicație: Atunci când avem de-a face cu o fractură, imobilizarea corectă a acesteia este esențială pentru a preveni agravarea leziunii până la primirea îngrijirilor medicale. În mod obișnuit, se folosesc atele pentru a imobiliza fracturile, aplicându-le astfel încât să fixeze două articulații adiacente fracturii, una deasupra și una dedesubtul zonei afectate. Intre atelă și piele se introduce un strat moale din tifon sau vată pentru a proteja țesuturile moi de posibile leziuni. Totuși, în cazul în care atelele nu sunt disponibile, se pot folosi alternativ eșarfe sau bucăți de pânză triangulare. Metoda presupune amplasarea osului fracturat într-o poziție cât mai dreaptă pe pânză, urmând ca aceste bucăți să fie înnodate ferm pentru a susține respectivul membru. De exemplu, pentru o fractură la antebraț, acesta poate fi așezat pe pânză, iar colțurile legate în jurul gâtului pentru a menține brațul într-o poziție orizontală și stabilă. Folia de plastic, deși ar putea părea o soluție, nu este recomandată, deoarece materialul este prea elastic, nu are suportul necesar, nu permite respirația pielii, iar transpirația poate crea disconfort. Cartonul rigid, deși ar putea servi ca atelă în alte situații, nu face parte din scenariul prezent, unde nu se dorește utilizarea de atele. Astfel, atunci când atelele nu sunt permise, eșarfele și bucățile de pânză reprezintă cele mai bune soluții pentru imobilizarea provizorie a fracturilor.